Peste tot în oraș sunt mai multe borduri decât rampe; cât timp mergi, e în regulă, pur și simplu le treci. În scaun rulant, aceste borduri sunt imposibile și nu duc decât la izolarea persoanelor în scaun rulant în propria locuință, limitarea accesului la viața socială. Dacă societatea ar răspunde în mod adecvat,aceste persoane nu s-ar mai confrunta cu atâtea provocări și limitări. În momentul în care o persoana este vazută în scaun rulant, cei din jur încearcă să fie de ajutor, sau din contră să studieze persoana respectivă, să comenteze, fără a ține cont de sentimentele celui din fața lor; uneori chiar și prima situație e în dezavantajul persoanei în scaun rulant pentru că aceasta își dorește să fie lasată să se descurce singura, iar dacă așteaptă pe un peron nu înseamnă că cerșește. Normalitatea este să participam la viața socială, indiferent dacă există și un scaun rulant sau orice alta dizabilitate.
Sportul, pe lângă beneficiile legate de sănătate, vine și cu un rol social, cultural și de recreere. Prin sport se pot lega relații de prietenie, se pot naște sentimente pozitive (mândrie, fericire, entuziasm), iar interacțiunile cu colegii de echipa, în momentele de câștig sau înfrângere constituie un mediu excelent pentru dezvoltarea abilităților sociale. Sportul în scaun rulant oferă oportunități egale pentru toți participanții, pe lângă efectele pozitive legate de stima de sine, sentimentul de apartenență la grup și de satisfacție personală. Nu există diferențe între modul de a visa, spera, dorința de respect și împlinire, ci doar în modul de deplasare.
Prin acest proiect ne-am dorit și să contribuim la conștientizarea nevoii de integrare socială a persoanelor cu dizabilități locomotorii în comunitate, prin popularizarea sprtului în scaun rulant. Am reușit, în urma activităților desfășurate în cadrul asociației să identificăm persoanele active și să facem selecția acestora pentru a putea participa la antrenamentele de tenis. O alta acțiune propusă și realizată a fost achiziționarea unui scaun rulant tip sport.