Izolarea face parte din natura umană, este normală din când în când, dar partea tristă este că multe persoane cu dizabilități experimentează această situație din mult mai multe motive.
Problemele legate de transport, accesibilitatea, dar și atitudinea societății față de aceste persoane nu fac altceva decât să pună bariere în calea acestor persoane spre o viață decentă. Ideea grupurilor de socializare a apărut în urma discuțiilor cu persoanele în scaun rulant și a conștientizării problemelor cu care se confruntă aceste persoane. Principalul nostru obiectiv a fost să dăm posibilitatea persoanelor în scaun rulan să se întâlnească și să învețe unul de la altul.
Grupurile au fost variate, din punct de vedere al participanților; au participat femei, bărbați, tineri, adulți, persoane cu studii superioare sau medii, persoane care se află în scaun rulant de mai mulți ani, dar și persoane cu afecțiuni dobândite recent. Discuțiile au fost libere, fiecare a urmărit să furnizeze informații despre boală, oferirea de suport emoțional și multe încurajări; au participat la discuții și persoanele introvertite, fiind încurajate să-și exprime sentimentele, de obicei reprimate. Împărtășirea experienței a fost principalul beneficiu al acestor întâlniri, dar și accesul la o informație bogată, variată și cu impact emoțional puternic pentru că a venit de la cineva pe care îl vezi și îl auzi și este in aceiași situație.
“Am învățat cum se descurcă alții la fel ca mine; nici nu m-am așteptat că o să aflu atâtea lucruri. Nu mi-am petrecut de mult un 8 martie așa de frumos; iar masa în oraș a fost cel mai frumos cadou.” (H.M. 60 ani)